Happyfeat

Ieri, spre seara, am fost cu un bun prieten la plimbat patrupedul. Dolly este o fetita metis de circa 5 luni, si este in custodia lui Levi, cine a adoptat-o, in cadrul unei campanii tinute in parcarea Polus Center.

Pana acum am mai fost cu ei la plimbare. Ne-am dus pana in centru si inapoi, au venit deseori in Grigorescu, si ne-am plimbat in 3,4,5 pe malul Somesului, s-au intr-un parculet. Ea este inca un pui (nu ambalat de oncos!!!). Nu este cea mai ascultatoare fiinta de pe planeta, insa intotdeauna ramane intr-un perimetru de zecemetripatrati. Nu isi lasa stapanul, in asa hal incat sa n-ul aiba in vizor. Chiar daca la prima chemare nu asculta, la urma-urmei tot se intoarce spre divinitatea sa.

   In prima faza ne-am intalnit la asa-zisa "intrare in parcul colina". Dolly ma recunoscut de la vreo cativa metri si ajungand la mine primul lucru a fost sa sara pe mine si sa zica: "muhahahahaha te-am manjit" si inca un "muhahaha"...glumeam. S-a bucurat sa ma vada. Sunt sigur ca in visele ei, apar in cadru calare pe un motan alb... hmmda. Dupa marea intalnire, am inaintat in parc si am ajuns la locul de joaca, un "damb" unde erau muuulti caini. I-a salutat, le-a vorbit in continuu. Avea cea mai tare voce, dar toti se simteau bine. Era o fasie de carpa, care a devenit cea mai ravnita jucarie. Ghiciti cine a inventat-o...Dolly. Se jucau de-a soarecele si pisicile. Cine avea carpa, era osandit. Toti mergeau navale asupra lui. Cum venea un nou caine, toti l-au inconjurat si il miroseau, si-l salutau, si-l miroseau. Dupa un timp unii dintre stapani, s-au decis sa plece in dosul parcului. Probabil era un loc indragit de catre animalele lor de companie. Cand am ajuns acolo saraca Dolly a fost "atacata" de o haita intreaga. Sapte caini, cel mai mic fiind de doua ori mai mare ca negresa noastra, au navalit la ea sa o miroase. S-a speriat saraca...sincer si eu, ma si trecut o dorinta apriga de golire dorsala. Cel mai mare caine imi ajungea pana la brau si avea 53 de kilograme, ulterior am aflat ca este pui...wow, JESUS! Cat va fi cainele ala? In fine, s-au linistit patrupedele si a urmat o joaca de zile mari, spre final fatuca lu' Levi si-a gasit un curtezan pe nume Lucky. Dolly se tot juca cu el, barbatul insa numai la sex se gandea...

  Dupa un timp ne-am saturat sa-i tot despartim, asa ca ne-am dus inapoi la locul initial de joaca. A inceput sesiunea de "training" in care s-a exersat aportul. Prima data cu discul "de safir". Oridecateori a observat ca zaruri...discul a fost aruncat, s-a dus si la insfacat cu brutalitatea sa feminina, insa cand era vorba de inapoierea obiectului indepartat au aparut probleme minore, cum ar fi pierderea discului spre drumul de primire a recompensei. Aportul a continuat cu mingea verde, care nu-i tocmai verde, dar e verde. De data aceasta a fost mult mai priceputa, deoarece in cazul in care a scapat mingea, a muscat din nou si a pus-o in mana stapanului.
A fost o experienta frumoasa.  A fost prima data cand m-am dus la plimbat cainele intr-un anturaj de falca. Precum v-am amintit pe la inceput, am fost cu Dolly in Central Park si in Grigo, sau anterior am fost cu Dolly, Bassehoundul fratilor mei, insa niciodata nu am fost inconjurat de atatia caini. Permanent am simtit o presiune launtrica. Nu chiar teama, un fel de "fi atent!!!". Sper ca de acum in colo voi iesi mai des la astfel de intruniri si astfel ma voi obisnui si eu.
Mi se pare logic, sa va pun urmatoarea piesa (insa nu va pun originalul, pt ca nu am gasit-o intr-o varianta de cal.): Who let the dogs out.