vichend

In weekendul ce tocmai a trecut, am dat o tura pan' la Baile Tusnad si inapoi. Am fost intr-un fel de camin pentru ocrotirea copiilor. Asta consta din regim de camin & cantina. Acei copii care fac parte din familii cu situatie financiara mai precara, sunt asazis internati, in aceasta casa. Aici exista familii. Fiecare are un pedagog si maxim 11 copii, de acelasi gender. Acestia au un sector separat in acea casa.  Primesc micdejun/pranz/cina, iar hainele si jucariile provin deobicei din donatii. Voluntarii sunt primiti cu bratele deschise, deoarece o mana de ajutor nu strica niciodata, nu?
Vara trecuta am fost pentru prima data, cand am si prins pofta de a frecventa acest loc. Copii sunt adorabili, si nu va puteti imagina de cata iubire sunt capabili, daca va ocupati cu ei. Fie joaca, invatatura sau chiar participarea la una dintre mese alaturi de ei. Deoarece, am fost de mai multe ori, am bucuria de a fi recunoscut de ei.
Am ajuns sambata seara. Am iesit la un concert live cu cei adulti, am baut cateva beri, dupa care m-am dus la culcare. Urmatoarele zile au trecut, probabil prea repede...hmmm, pentru ca m-am simtit bine. Ne-am jucat, am invatat, am halit, ne-am distrat, ne-am uitat la filme, seriale, etc. A fost placut sa fiu in preajma lor. Am avut un disconfort oarecare din cauza adolescentelor, la inceput am crezut ca rezist... nu tentatiei, nici vorba de asa ceva, ci rezistenta din punct de vedere al comportamentului. N-am vrut sa fiu cel ce jigneste, le-as fi distantat, insa dupa un timp, am fost nevoit sa fac semne, se le dau de stire ca "omule, nu sunt interesat, nu este din cauza ta...esti prea tanar, am si eu pe cineva la care tin...". In fine, spre final am devenit mai drastic. Vazand ca se tot apropiau, ma distantam. Ba ducandu-ma la alte familii, ba intrand in bucatarie, unde nu aveau acces. A fost pentru prima oara cand m-am lovit de acest obstacol, insa ma bucur, ca am reusit sa-l rezolv fara nici o jignire. M-am jucat cu baietii de-a batausii, ei incercand intr-una sa dea la bile. Vina este a mea, deoarece n-am precizat ca nu jucam biliard. Catorva le-am aratat poze si videouri din care invat, m-au urmarit cu mare atentie. Am fost rugat sa scriu in caietelele cu amintiri... aaa si sa desenez, insa am ramas la formulari. La un moment dat m-am trezit uitandu-ma cu vreo 20-30 de copii la un serial, eu pedagogul... (ceva cu jurnalul vampirilor), insa dupa vreo trei episoade am fost nevoit sa inchid laptopul, pentru ca nu se mai controlau. Strigau unii la altii: "dute mai la stanga", "taci tu", "nu mai vad nimic de tine". Asaca i-am dispersat. Cel mai bun feeling l-am avut cand vreunul a venit la mine si m-a imbratisat de parca in momentul acela as fi fost totul pentru el.
In weekendul acesta parca am primit o doza de adrenalina, de liniste launtrica...a fost super. Abia astept sa ma intorc...este o senzatie inexplicabila...este ceva ce trebuie experimentat.