Oldies...

Deseori batranii ma enerveaza... dar sunt dati in care imi cauzeaza un suras placut. Nu poti trai cu ei, dar nici fara. Mai ti minte "orele de cum sa te comporti cu persoanele varstnice: la trecerea de pietoni, pe strada, in vehiculele de transport in comun", din cadrul celor 7 ani de acasa? Acea a fost era in care trebuia sa invatam sa fim politicosi si umili prin comportamentul fata de batrani.
Deseori trec prin oras si persoanele varstnice ma enerveaza la culme. Exemplu ar fi, cand au aparut autobuzele pentru elevi, si in prima dimineata un batran striga la mine sa-i dau locul. De ce eu? Erau si alti copii. Ce dracu cauta intr-un autobuz destinat elevilor? El are timp, nu intarzie de la scoala, nici de la brutaria din capatul celalalt al orasului, unde painea este mai ieftina cu 10 bani, si mai sarata cu 5g de sare la 150g paine... Este mai interesant sa cutreieri tot orasul cu abonamentul gratuit dat de primarie, sa te urci in vehicolul destinat prichindeilor, sa te rastesti la ei, ca tu esti batran si ai experienta de viata, si caciulita comunista, pe care o purta si domnu' Ceasca... Domnule varstnic! In tot orasul exista brutarii, chiar si langa resedinta dumneavoastra. Preturile sunt cam de acelasi calibru, asa ca nu aveti de ce sa incercati produsele tuturor brutariilor. Nu sunteti nevoiti sa pierdeti 2 ore din viata dumneavoastra, plecand de la capatul cartierului Grigorescu pana in Someseni pentru a lua o chifla. Nu! aveti chifla si la 150 de metri de locuinta. Da, pe cuvantu' meu.
Un alt lucru care ma enerveaza este filozofia lor de viata, care consta incontestabilitate. Ei nu gresesc niciodata. Au intotdeauna dreptate. O data cand ma duceam la Targu-Mures, am pierdut autocarul si s-a oferit un barbat ca ma duce pana in Turda sa prind vehicolul ce mi-a trecut printre degete. Nu eram singura persoana transportata. In afara mea se mai aflau 3 persoane varstnice, care sau imprietenit foarte repede si au inceput discutiile care trebuiau scrise de un grefier. Am ramas mai retras, nu m-am implicat in discutii, deoarece nu aveam aceleasi pareri si nu vedeam rostul unui conflict verbal, cauzat probabil de diferenta mare de varsta. Dupa un timp imi dau seama ca unul dintre batrani este in jur de 70 de ani, profesor de romana, la un liceu din apropierea localitatii Turda. Un alt pasager, o batrana, era sotia unui profesor de chimie, iar a treia o femeie simpla, probabil sosinda dintr-un mediu rural. Discutia despre politica trecuse, cu toate tampeniile amintite si incep a povesti evenimente din viata proprie, care pot fi hazlii, enervante, etc. Profu' de romana incepe a se vaita, ca nu intelege de ce nu ii este oferit un post intr-o scoala din centrul urban, fie ea Balcescu, Avram Iancu. Vroiam sa il intreb daca nu vrea pozitia de Rector al Universitatii Babes Bolyai, dar m-am abtinut. Dupa aceasta tema ne povesteste de un elev de-al sau, din clasa a 12-a. Nu putea intelege cum de acest copil se pregateste pentru bacalaureat si nu stie alfabetul numai pana la litera "L". Buuun. Acum va voi prezenta un dialog care se aseamana cu limbajul sau, cu modul sau de gandire, si contine elemente din conversatia noastra. Evident el va fi reprezentat de catre Mosu', deoarece au acelasi limbaj decanic.
"M: Na, da tu fato, tu. Na zâmi şî mie, cum poatie un coptil de clasa a doişpea să nu cunoască alfabetul, numa pân la Lî? Tu ieşti soţâie de prof de chimie. Şe poate ave băiatul ăsta?
Femeie: Sincera sa fiu, nu imi pot da seama.
M: Ăsta-i tâmpit? Îi predau româna de uăpt (8) ani.
Eu: Domnule, nu va suparati, dar nu cred ca ar trebui sa il faceti tampit. La vazut vreun psiholog?
M: Cum să nu-l fac tâmpit? Da păi are opşpe (18) ani. Ar trebui să ştie, nu?
E: Sincer, mi se pare ca dumneata ar trebui sa te numesti, folosind adjectivul folosit de dumneata. El are 18 ani, de la 10 ani, invata limba romana cu dumneata. Cum a trecut in clasa a noua? Cred ca si dumneata ai o vina pe undeva. De unde stiti ca nu are autism, dislexie, sau alta boala psihica? Ati intalnit cazuri de genul acesta? Mi se pare ca nu. Acum sa trecem la dumneavoastra. Sunteti profesor de romana pt clasele 5-12 si aveti in jur de 70 de ani. Eu sunt o persoana de etnie maghiara, dar totusi vorbesc limba dumneavoastra mult mai corect si mai frumos, avand 20 de ani. Dumneata razi de acel elev si il faci tampit, dar nu realizezi ca nu ai ce cauta la un Balcescu sau Avram Iancu, pt ca poate ramai de rusine ca liceanul de acolo are cunostinte literare si lingvistice mai avansate decat dumneata. Poate acel copil invata mai mult daca ar fi fost trimis la un psiholog sau daca nu ar fi trecut clasa timp de 8 ani, fara sa invete. Parerea mea este ca si dumneata esti de vina ca acel copil este "tampit"."
Acum nu cred ca trebuie sa va spun ce reactie au avut calatorii din autovehicul. M-au facut tampit, nerusinat, BOZGOR si incult. Sincer, m-am linistit, pt ca mi-am dat seama ca aveam dreptate. Nu ii condamn, poate nu au avut astfel de cazuri in anturaj. Daaar m-as astepta la putina gandire. Daca ai trait 70 de ani, ar trebui sa ajungi la nivelul la care nu sari la gatul celuilalt pentru ca ti-a zis ceva, ci sa te gandesti daca are dreptate, si numai dupa aceea sa iti prezinti punctul de vedere, insa fara a jigni pe receptor. Asa mi se pare normal. Da, am si eu momentele mele proaste, in care sunt mai vulnerabil si ma enervez repede, insa am ajuns ca la 21 de ani, sa ma gandesc daca aceea persoana alaturi de care intretin o conversatie are dreptate in legatura cu tema, sau chiar in legatura cu mine. Nobody's perfect and I'm not nobody, deci pot gresi la fel ca oricare altul, dar ascultand pe altii, pot sa rectific impuritatile mele comportamentale, dialogesti sau de orice natura ar fi.

Pe alta ordine de idei, varstnici pot fi chiar simpatici si de adorat. Am amintiri foarte placute in legatura cu ei.
Prima persoana varstnica cu care m-am intalnit, era tanti Gelu. Tanti Gelu pt ca sotul ei era Domnu' Gelu si eu asa am poreclito. Dupa ce parintii mei au divortat, ramasesem cu mama, insa ea lucra de dimineata pana seara si nu puteam fi singur. Problema era rezolvata de tanti Gelu. Stateam toata ziua la ea. Am 3 amintiri imregnate in memorie. Ii mai aud vocea cum ma striga: "Par de aur, vino!". Facea cele mai bune felii de "pita prajita". Cea de-a treia este, momentul in care imi povestea de regele Mihai I. El era speranta lor in timpul comunismului, si era prezentat ca un fel de mantuitor. Daca ar fi stiut adevaratul in legatura cu el... In fine. Ea a fost Tanti Gelu, intre timp decedase.
In clasa a 10-a, cu un coleg de clasa, Pityu, ne-am apucat de voluntariat si am acceptat sa avem grija de un cuplu de batrani. Trebuia sa facem cumparaturi, sa facem curat, etc. Barbatul a decedat destul de repede, asa ca doamna a ramas singura si la obligatiile noastre sau adaugat conversatia si ingrijirea mormantului. Acela a fost momentul in care a devenit interesant tot acest voluntariat. Ne duceam la ea si ne povestea despre rude, dar cel mai captivant a fost s-o ascultam cum relateaza evenimente istorice, ca de exemplu intrarea lui Horthy Miklos in Cluj, pe strada Horea, in 1940. Era calare pe un armasar alb, imbracat in straie militaresti. Amandoi fiind innebuniti dupa istorie ascultam ca niste copii o poveste de adormit, mai ales ca si ea povestea acele evenimente cu multa pasiune...
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti trei!
In clasa a 12-a, am primit un alt job de voluntariat in legatura cu varstnicii. Asa am ajuns la doamna Matild, cine ne-a povestit foarte multe evenimente din viata ei. Ne-a relatat cum a ajuns ea, o femeie de nationalitate maghiara, sa se casatoreasca cu un maghiar din ardeal. Ne-a povestit cum traia ea pe pamanturile nobililor, cum provocase un duel de scrima intre doi barbati, cum ajunsese sa lucreze la Opera Maghiara din Cluj, ce nume sonore a intalnit, cum o curtau barbatii chiar daca era casatorita, etc.
Cea mai importanta persoana varstnica din viata mea este Bunica. Cu "B" mare deoarece pt mine este unica, este Ea, Bunica. Ea este acea persoana care intotdeauna era langa mine. Niciodata nu m-a dezamagit. Are si ea unele idei fixe, dar este normal, fiecare dintre noi are astfel de munitii, nu?
Dupa toate aceste experiente placute, pot si vreau sa afirm: Cine nu are batrani sa-si cumpere! Da, stiu ca afirmatia pare cam pripita, dar credetima puteti invata foarte multe de la ei. Si in lumea animala, ei sunt liderii, ei sunt care arata calea de a trai, de ex. elefantii, randunele, peste tot. Si noi avem ce invata de la ei. Poate sunt demodati, nu folosesc celularele pt a trimite e-mailuri, dar poate iti pot da un sfat intr-o relatie sau din punct de vedere culinar. Nu va puteti imagina ce secrete dainuiesc in ei. A-ti vazut vreodata un cuplu de batranei plimbandu-se in parc? Nu-i asa ca ti se pare ca ai vazut pentru prima oara in viata ta o imagine romantica? Da. Aceia care rezista pana la acea varsta alaturi de perechea lor, trebuie admirati.
Batranii, pot fi cool & bullshit, tu trebuie sa-ti dai seama care-s aceia care trebuie respectati. Drept incheiere va las aceasta "lectura muzicala": Holograf - N-am stiut